Doctor Wine
Home Arhiva articole Degustari CÂND VINUL VORBEȘTE…ASCULTĂ-L !!

Când crezi că ești pregătit să desfaci o sticlă cu vin nu știi că în realitate începe drumul complicat și plăcut către gust. Este o aventură care te ajută să explorezi savoarea, eleganța și stilul, autenticitatea, puterea și clasa din care face parte acel vin.                                                                 Când vei reuși să descoperi toate acestea să știi că ai înțeles GUSTUL !

În fiecare colț al planetei, unde civilizația a început cu o viță de vie, timpul a demonstrat că nimic nu este mai viu și mai diferit ca vinul. Descendența, hrana, hainele diferite și look-ul special, dar și alte detalii care fac vinurile să fie deosebite între ele, sunt de fapt ceea ce trebuie să descoperim și să înțelegem, ceea ce trebuie să ne încânte și să ne satisfacă curiozitatea, plăcerea, să ne ajute la o apreciere, hedonistică, ce-i drept, dar personală. De multe ori, alegerea un vin este întâmplătoare și dacă ai reușit să alegi unul deosebit, nu ai certitudinea ce vei reuși să-l povestești așa cum l-ai trăit în momentul degustării. Trebuie să notezi.

Dacă tot am petrecut sărbătorile de iarnă acasă de ce să nu încerc o „evadare” coborând până-n beci? Am parcurs cu privirea zecile de cutii cu vinuri pe care le-am adunat în timp și am simțit nevoia unui vin căruia să-i descopăr povestea,  să-i aflu traseul parcurs de la boabă (bacă) la vin, de la butoi la sticlă și de aici în paharul meu.   O etichetă mi-a atras atenția; foarte curată, deși din 1958, produsă în Valsesia, Novara, Piemont, de către Vini-AnselmoAm citit eticheta: GHEMME, 1958, 70 cl, 12,5%.

Nimic altceva. Simplu și ca orice simplitate stârnește curiozitatea.

Am luat sticla în coșuleț, am urcat la etaj, în micuța cameră unde-mi petrec o mare parte
din timp lângă colecția de cărți și reviste, am lăsat-o câteva ore bune, timp în care mi-am pregătit necesarul pentru o degustare în liniște, apoi am desfăcut, cu greutate dar cu mare grijă, „seiful cifrat”, dopul, obosit să tot fie planton între vin și…dușmanul: aerul.

Nici vorbă de decantare sau de oxigenare. La vârsta lui am presupus că un contact prelungit cu aerul îi putea sustrage bruma de parfumuri pe care o mai poate avea și-l putea deteriora mai mult decât timpul petrecut în sticlă.

Culoarea cărămizilor antice, bordul „Cognac” și vârful de portocală coaptă, destul de strălucitor și clar, m-a încântat. Rezistase? Era încă viu ??                                                                                                Parfumul, incredibil de curat, sub prima notă ușor oxidată la turnarea în pahar. Nu poate fi adevărat. Miros iarăși. Fruct proaspăt, prune albe strivite și un miez de nucă surprinzător de clar. Aproape că nu-mi venea să cred în notele de lemn dulce, ușor voalate, ce veneau pe un final de frunziș de pădure umed.  Apare iarăși fructul. Incredibilul avusese loc. După nici măcar 5 minute de repaos în pahar mă uimește cu o notă florală, de violete, atât de clară încât a pus capăt lipsei de încredere trezindu-mă la realitate. Vinul este încă viu și încearcă să mă facă să înțeleg că trăiește. În lemn, în sticlă, trăiește, încearcă să păstreze câte ceva din soi, terroir, tradiție și măiestrie.                „Sunt încă viu, am să-ți povestesc ceva despre mine, trebuie doar să mă asculți”.
Gustul? Am luat prima gură și am mestecat-o îndelung încercând să găsesc note amărui, oxidate, o lipsă de aciditate. Nimic din toate acestea. Este destul de rotund, aciditate bună și destul de echilibrată pentru un 12,5%, mineral, o astringență uscată, fără a fi deranjantă, datorată probabil unor taninuri roase de timp și de efortul de a rezista. Finalul de gust apare destul de târziu, când nu te mai aștepți, întorcându-se cu note dulci, ușor iodate și foarte minerale. Constanța acestei slabe, dar persistente intensități , este uimitoare. Nu are o intensitate puternică a aromelor, la care probabil mulți dintre noi se-așteaptă, dar este constantă, lungă, cu un  mineral destul de intens și plin de o savoarea unui terroir necunoscut.

ESTE VIU ȘI SE DESTĂINUIE:

„Fac  parte dintr-o generație de elită, dintr-o vie matură, plantă înainte de război. Nu am avut norocul să port denumirea DOC, apărută mult după „nașterea” mea, dar sunt o RISERVA și-am fost creat după legislația care a decis apoi DOC-ul și DOCG-ul în zona noastră. Părinții mei sunt Nebbiolo, (cunoscut ca Spanna) și Bonarda di Gattinara , cunoscută ca Uva Rara sau Vespolina. Minunați părinți. Am fost scos la vânzare în primăvara lui ’62 iar în 63 am fost cumpărat de amicul tău din Canale d’Alba, cel care ți-a dăruit-o în 1993, după 30 de ani. Sper s-o fi făcut din plăcere și nu din lipsă de încredere în mine. Am ros încet din taninuri și am rezistat deoarece am văzut că m-ai păstrat cu grijă și ai avut încredere în mine. Mai stăteam încă mult, 5-10 ani, dar ți-ai dorit să mă cunoști acum. Minunat. Și mie-mi pare bine că te-am cunoscut. Să pui dopul, poți să mă deguști și mâine, voi fi tot aici. Tot eu, poate puțin mai firav dar voi fi aici.  Asta nu mă împiedică să mă bucur de viața pe care am trăit-o. Viața merită trăită, bucură-te și tu de ea, și de mine, fii bun și ține în custodie vinurile cu care am fost vecin atâția ani și de care nu-mi pare rău că m-am despărțit, ba din contră, sunt fericit că m-ai ales și că ți-am dăruit clipe de neuitat. Să fii sănătos și din când în când să pui la încercare câte-un fost „vecin” de-l meu. Nu vei avea posibilitatea să-mi transmiți cum a fost dar dacă am să văd de sus, de pe raftul în care vei așeza sticla, aceeași satisfacție în ochii tăi, am să știu că am avut vecini la fel de importanți ca mine. Voi avea aceeași satisfacție ca și tine.                               Anselmo, creatorul meu, și-a dedicat toată priceperea pentru a zămisli mulți „Patriarhi” ca noi, fie-i țărâna ușoară. Sper ca și urmașii lui să facă vinuri la fel de minunate. Să știi că în via care ne-a crescut pe noi mai sunt mulți butuci de la care-am supt și eu seva dătătoare de viață și dacă treci pe-acolo să le spui proprietarilor actuali de ce sunt în stare acele vii.  Rămâi cu bine prietene și să ai parte de vinuri bune”.

M-a încântat și m-a convins. Cei care l-au creat își iubeau meseria și au realizat ceva extraordinar, au dat viață și au scris o poveste prin realizarea unui vin care „vorbește”, îi laudă, pune în valoare zona de unde provine. Am zâmbit satisfăcut și am mai turnat o jumătate de pahar pe care l-am sorbit cu înghițituri mici, el a povestit, eu am ascultat, intuind grija, efortul, afecțiunea și dăruirea acelui producător.                                            

Poate voi avea ocazia, și-mi doresc acest lucru, să cunosc urmașii lui Anselmo, sau actualii proprietari, cărora le voi povesti ce-am „discutat” cu acest vin. Iar dacă mai au ceva prin colecție, cu siguranță voi achiziționa o sticlă. Este singura promisiune pe care pot să i-o fac acestui „prieten – vin” cu care m-am contopit astăzi.

Doctor Wine

P.S. A doua zi s-a prezentat mai suav, cu niște note vagi de cafea și un gust de vișine putrede în alcool. O luase pe drumul fără întoarcere…. dar se putea consuma.                                                                                                                         Anul 1958, este un an semnificativ pentru mine și familia mea, este anul în care s-a născut cea care îmi este alături și căreia îi mulțumesc pentru toți acești ani minunați !

 

Lasa un mesaj