VIN DE MASĂ, IGT; DOC, DOCG, AOP și alte denumiri europene

VIN DE MASĂ, IGT, DOC, DOCG, AOP – Ce vinuri sa alegem?

Denumiri care de fapt nu reprezintă mare lucru atât timp cât nu sunt…respectate. Există producători care nu numai că le respectă cu sfințenie, ba chiar îmbunătățesc prevederile acelor caiete de sarcini, a regulamentelor asociației.

Ce vreau să spun cu asta?

Că nu reușim încă, să trecem de acea barieră „psihologic-lăudăroasă”, neconvingătoare pentru cei care știu cu ce sacrificii se obține calitatea, acea de a exprima calitatea, în cantitatea recoltată la ha. Nu am auzit niciodată un producător, să întrebe alt producător, „Cum și-a ieșit vinul anul acesta”? „Ce extract sec ai?”, „Cum ai reușit să menții această aciditate?”, etc, etc.

Întrebări absolut esențiale pentru obținerea unui vin de o anumkită calitate.

Cea mai uzuală întrebare este: „Cât ai obținut la hectar?

Iar aceste obiceiuri se transmit și generațiilor viitoare. Exact ca în politică: „Pleac-ai noștri, vin ai noștri”.

Cum tot ceea ce spun, se adresează cumpărătorilor și consumatorilor de vin, fără a nominaliza crame, care, cu excepția câtorva, fac cam același lucru, voi încerca să fiu cât mai explicit și mai pe înțelesul celor care cheltuie sume importante pentru a se bucura de lichidul – hrană, băutura religioasă atât de mediatizată și de consumată.

Fiecare denumire din titlu, are un regulament de respectat de către fiecare producător, care va fi verificat de către reprezentanții legali ai ONVPV din zonă, verificare în urmă cărora vor primi autorizarea pentru îmbutelierea sau vinderea vrac a produsului care îndeplinește cerințele regulamentului.

Tot atunci, reprezentanții ONVPV vor lua eșantioane de must, vor efectua analizele acestora, analize care vor fi stocate cel puțin până la recolta viitoare sau până după termenul de îmbuteliere a vinurilor.

Ce înseamnă aceasta?

Înseamnă că un Vin de masă, un vin IGT, sau DOC, din recolta anului 2024 de exemplu, dacă nu are prevăzută în caietul de sarcini al Asociației (dar noi nu prea avem așa ceva…) sau al Podgoriei respective, o perioadă de maturare și învechire mai mare de un an de zile, poate fi vândut începând cu primele luni, succesive anului de recoltă. Acele analize ale mostrelor pot fi utilizate, pentru verificare, chiar din acest moment al îmbutelierii și al vânzării.

Nu am auzit nicăieri despre o asemenea măsură de verificare a calității pe care ONVPV o conferă printr-o simplă degustare la sediul producătorului.

La vinurile cu denumiri mai importante IGT, DOC, DOCG, etc, denumiri care, prin caietele de sarcini au prevăzute perioade de maturare și învechire de lungă durată, 1-2-3 sau mai mulți ani, analizele obținute inițial de către reprezentații legali, pot fi folosite și după mai mulți ani pentru a descoperi dacă vinul a suferit modificări radicale ale elementelor principale care-l compun: apă alcool, zaharuri, extract sec.

Nu am văzut afișat pe nici un site al producătorilor, fișa tehnică cu aceste date, așa cum puteți vedea aici, din anul 2016: Vedeti AICI >>:

unde veți descoperi că, pentru realizarea unui vin, Brunello di Montalcino-RISERVA-DOCG, cea mai înaltă categorie a vinurilor italiene, s-au recoltat 35 chintale/ha, adică 3,5 tone, recoltă BIO, iar producătorul a fost deosebit de încântat. Acest vin se poate vinde după 6(șase) ani de maturare și învechire în cramă, după anumite norme, nu oricum.

Tot în același an, 2016, pentru realizarea vinului Brunello di Montalcino-DOCG, fără nici un alt apelativ, dar care face parte tot din categoria celei mai înalte apelațiuni, DOCG a Italiei, cantitatea recoltată fiind de 65 de chintale/ha, adică 6,5 tone, recoltă BIO, cu aceeași satisfacție a producătorului, iar vinul se poate vinde după 5 ani de maturare și învechire în cramă. Vedeti detalii aici >>.

Nu se produc doar aceste vinuri, normal, au nevoie și de o producție de sustenabilitate la fel de controlată, dar care se poate vinde după un an de zile. Este vorba despre Rosso di Montalcino, vin realizat tot din Sangiovese 100%, ca și celelalte două, la care s-a cules (după normele regulamentului), nu mai mult de 90 chitale/ha, adică 9 (tone). Aici ai dreptul la utilizarea denumirii de DOC, cu condiția ca, randamentul de must să nu fie mai mare de 70%. Dacă într-un an bun, se depășește 70%, este acceptat până la 75%, iar peste se pierde posibilitatea de a utiliza denumirea de DOC….! Când se va întâmpla și la noi așa ceva?.

Link-ul cu Regulamentul de producție pentru Rosso di Montalcino: http://catalogoviti.politicheagricole.it/scheda_denom.php?t=dsc&q=2250

La Articolul 4 se regăsește Regulamentul Viticultorului, iar la Articolul 5, cel al Vinificatorului.

Oare cum se face că reușim să copiem doar modul de vinifcare, cu struguri supracopți, gen Amarone, cu struguri vinificați prin metoda Charmat, gen Prosecco, sau chiar să trimitem must, pentru a fi spumantizat în Italia, pentru a fi mai credibili, sau să ne creem acele „Private lebel”, care nu sunt altceva decât niște mici falsuri (doar nu vă închipuiți că în acel vin sau alt produs veți gâsi 100% calitatea produsului original, este o utopie să credeți că puteți plăti mai puțin, deoarece luați cantități mari dintr-un produs care oricum se vinde..), pe care apoi le vindem credulilor consumatori neinstruiți…!

Oare de ce nu începem prin a copia aceste caiete de sarcini, pe zone, chiar dacă nu sunt asociații, să auzim și noi producătorii că se întreabă: „Ce aiciditate ai avut anul acesta?”, sau „Ce reziduu sec ai avut”? „Ce cantitate de zaharuri au acumulat strugurii”?, „Cum stai cu normarea” (cea care se referă la reducerea strugurilor pe plantă începând din primăvară și până la cules…).

La noi, cea mai frecventă întrebare este: „Cât ai reușit să obții la hectar?”.

Sunt convins că, dacă am avea controale oneste, regulamente regionale, în funcție de zonă, de teren, de atribuirea geocronologică a calității terenurilor pentru anumite soiuri, și multe alte reguli de respectat, am avea și noi vinuri de o calitate diferită.

Ce face ONVPV-ul? Ceea ce fac și cei care-i controlează pe ei: NIMIC. Ce fac cei de la fondurile europene care se duc în control? Ceea ce fac și șefii lor, care nu știu nimic, dau foile de completat la producător și-l roagă să i le trimită completate. Concluzia este că nu știe nici ce să ceară, nici ce să facă. Ce face atunci producătorul? Ce vrea să facă: bani. De restul, rest în care intră și calitatea produsului, nu-l interesează.

Nu spun că nu există producători care s-au informat, care fac acest lucru de mulți ani, fără regulamente, fără caiete de sarcini avizate, producători care culeg o recoltă de 3-4 kg de struguri pe plantă, uneori și mai puțin, și care au vinuri deosebite.

Avem și producători la care am fost în vizită și la care am văzut rafturi cu baxuri de vin pe care scrie: „Rezervat pentru concursuri” sau Rezervat pentru vamă, etc etc.

Și atunci ne punem întrebarea: dacă acele vinuri sunt rezervate pentru concursuri, de la care obțineți medalii de aur, pe ce sticle le puneți de noi consumăm din piață altceva? Ba chiar în acea vizită am avut parte de vinuri absolut…criticabile? Totul de la cap….se-mpute, nu numai peștele.

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *